Iov 32

Biblia Traducerea Fidela · 22 de versete

1 Astfel acești trei bărbați au încetat să îi răspundă lui Iov, pentru că el era drept în proprii ochi.
2 Atunci s-a aprins furia lui Elihu, fiul lui Barachel buzitul, din rudenia lui Ram, împotriva lui Iov s-a aprins furia lui, fiindcă el s-a declarat drept pe sine însuși mai degrabă decât pe Dumnezeu.
3 De asemenea furia lui s-a aprins împotriva celor trei prieteni ai lui, pentru că nu au găsit răspuns și totuși l-au condamnat pe Iov.
4 Și Elihu a așteptat până ce Iov a vorbit, pentru că ei erau mai bătrâni decât el.
5 Când Elihu a văzut că nu mai era răspuns în gura acestor trei bărbați, atunci furia lui s-a aprins.
6 Și Elihu, fiul lui Barachel buzitul, a răspuns și a zis: Eu sunt tânăr și voi sunteți foarte bătrâni, de aceea m-am temut și nu am cutezat să vă arăt opinia mea.
7 Am spus: Zilele să vorbească și mulțimea de ani să învețe înțelepciune.
8 Dar este un duh în om și insuflarea celui Atotputernic le dă înțelegere.
9 Marii bărbați nu sunt întotdeauna înțelepți, nici cei bătrâni nu înțeleg judecata.
10 De aceea am spus: Dați-mi ascultare; și voi arăta opinia mea.
11 Iată, am așteptat după cuvintele voastre; am deschis urechea la argumentele voastre, în timp ce ați cercetat ce să spuneți.
12 Da, v-am dat atenție și, iată, nu a fost niciunul dintre voi care să îl fi convins pe Iov, sau care să fi răspuns cuvintelor sale;
13 Ca nu cumva să spuneți: Noi am găsit înțelepciune; Dumnezeu îl trântește, nu omul.
14 Acum el nu a îndreptat cuvintele sale împotriva mea, nici nu îi voi răspunde cu vorbirile voastre.
15 Ei au fost uimiți, nu au mai răspuns, au părăsit vorbirea.
16 Când am așteptat (căci nu vorbeau, ci stăteau liniștiți și nu mai răspundeau);
17 Am spus: Voi răspunde și partea mea, de asemenea voi arăta opinia mea.
18 Căci sunt plin de cuvinte, duhul dinăuntrul meu mă constrânge.
19 Iată, pântecul meu este ca vinul care nu are ieșire; este gata să pleznească precum burdufurile noi.
20 Voi vorbi ca să mă înviorez; îmi voi deschide buzele și voi răspunde.
21 Nu mă lăsați, vă rog, să părtinesc fața vreunui om, nici nu mă lăsați să dau titluri lingușitoare omului.
22 Căci nu știu să dau titluri lingușitoare; făcând astfel, făcătorul meu m-ar lua curând.