Apocolipsa 6

Biblia Traducerea Fidela · 17 versete

1 Și am văzut când Mielul a deschis unul dintre sigilii și am auzit, ca zgomotul unui tunet, pe una dintre cele patru ființe vii spunând: Vino și vezi.
2 Și am văzut și, iată, un cal alb; și cel ce ședea pe el avea un arc; și i-a fost dată o coroană; și a ieșit înainte, cucerind și pentru a cuceri.
3 Și când a deschis al doilea sigiliu, am auzit pe a doua ființă vie spunând: Vino și vezi.
4 Și a ieșit un alt cal, roșu; și celui ce ședea pe el i-a fost dat să ia pacea de pe pământ și ca ei să se ucidă unii pe alții; și i-a fost dată o sabie mare.
5 Și când a deschis al treilea sigiliu, am auzit a treia ființă vie, spunând: Vino și vezi. Și m-am uitat și, iată, un cal negru; și cel ce ședea pe el avea în mâna sa o balanță.
6 Și am auzit o voce în mijlocul celor patru ființe vii, spunând: O măsură de grâu pentru un dinar și trei măsuri de orz pentru un dinar; și vezi să nu vatămi untdelemnul și vinul.
7 Și când a deschis al patrulea sigiliu, am auzit vocea celei de a patra ființe vii spunând: Vino și vezi.
8 Și m-am uitat și, iată, un cal gălbui; și numele celui ce ședea pe el era Moartea, și Iadul venea cu el. Și li s-a dat putere peste a patra parte a pământului, să ucidă cu sabie și cu foamete și cu moarte și cu fiarele pământului.
9 Și când a deschis al cincilea sigiliu, am văzut sub altar sufletele celor ce au fost uciși pentru cuvântul lui Dumnezeu și pentru mărturia pe care au ținut-o.
10 Și strigau cu voce tare, spunând: Până când, Doamne sfânt și adevărat, nu judeci și nu răzbuni sângele nostru de la cei ce locuiesc pe pământ?
11 Și le-au fost date robe albe fiecăruia dintre ei; și li s-a spus că trebuie să se odihnească încă puțin timp, până când se va împlini și numărul părtașilor lor de servire și al fraților lor, care urmau să fie uciși ca ei.
12 Și m-am uitat când a deschis al șaselea sigiliu și, iată, a fost un cutremur mare; și soarele a devenit negru ca o pânză de sac din păr și luna a devenit ca sângele;
13 Și stelele cerului au căzut pe pământ, așa cum un smochin își aruncă smochinele lui necoapte când este scuturat de un vânt puternic.
14 Și cerul s-a îndepărtat ca o carte făcută sul; și fiecare munte și insulă au fost mutate din locurile lor.
15 Și împărații pământului și oamenii de vază și cei bogați și căpeteniile și cei puternici și fiecare rob și fiecare om liber s-au ascuns în peșteri și în stâncile munților;
16 Și spuneau munților și stâncilor: Cădeți peste noi și ascundeți-ne de la fața Celui ce șade pe tron și de la furia Mielului;
17 Pentru că a venit ziua cea mare a furiei lui, și cine poate sta în picioare?